cand nu e aviara, e criza...

din ciclul 'nu face aviara ce face criza' hai sa zic si eu ceva de criza asta de rinichi de care sufera intreg mapamondul.
Pentru mine criza asta nu este altceva decat o psihoza colectiva care a degenerat de ceva vreme intr-o isterie la fel de colectiva, isterie ce a generat niste oportunitati pentru oamenii care au provocat-o si pe care acestia din urma le exploateaza in cel mai nesimtit si pueril stil.
Imi aduc aminte de perioada in care circula zvonul ca romanii, turcii, bulgarii, klingonienii mor pe capete de gripa aviara. Cu toate astea a aprut vaccinul minune. Si cum orice minune e pe bani, o gramada ( deloc neglijabila ) de spasmofilitici care au scos din buzunare o alta gramada ( iarasi deloc neglijabila ) pentru a-si gasi salvarea, s-a dovedit de fapt ca gripa aviara e de cand lumea, taranii nostri romani sunt foarte familiarizati cu fenomenul si ca s-a facut tam-tam absolut degeaba. Degeaba pe dracu, pentru ca vanzarile de carne de pui au scazut dramatic in perioada cu pricina lasand loc la castiguri impresionante furnizorilor de carne de vita/porc/peste ( ca vorba aia, ceva tot trebuie sa bagi in gura si inlocuitori se gasesc intotdeauna - noroc ca nu m-au intrebat pe mine ca le spuneam ce sa bage in gura ca sa fie iertati de pacate ). Pe de alta parte, vaccinul minune s-a dovedit a nu fi altceva decat un fel de apa plata cu lamaie ca, deh, e la moda prin Dorobanti. Drept urmare baietii destepti au scos bani buni din prostia multor bizoni.
Nu e nici primul exemplu din istorie si, cu siguranta, nu o sa fie nici ultimul. Partea mai nasoala e ca oamenii nu invata nimic din asta. Niciodata !!!
Acum, la moda e criza. Insa nimeni nu a observat ca inainte ca primul baiat destept sa strige disperat 'Ne loveste criza !!!' nu era nici o criza. Normal ca nu era nici o criza, pentru ca aceasta criza a fost declansata chiar de cel care a strigat ca ne loveste criza. Asta a fost inceputul.
Criza o facem noi. Cum ? Nimic mai simplu. Idiotii dau afara oameni de frica ca o sa ii loveasca criza si nu o mai poata plati apa calda la baie, sa reduca costurile, sa nu mai consume atat de mult ca sa poata pune bani la ciorapi sa aiba cand o sa inceapa criza. Bineinteles ca oamenii dati afara sunt echivalentul unei flegme date cu putere in echilibrul social ( si asa facut praf de alti factori ). Si tot asa, n crizam patetic intr-un lant al slabiciunilor demn de mila.
Tocmai am auzit o stire: cica Mittal vroia sa dea afara nu stiu cati muncitori de la Sidex din cauza crizei, ca vezi doamne au scazut comenzile si ca nu mai are bani sa ii plateasca. Dupa vreo 2 zile, muncitorii disponibilizati si cu un morcov adanc infipt in cur au inceput sa boceasca: 'Haide, nenea Mittal, ca nu mai facem... Uite daca ne mai lasi sa ne jucam aici pe la Sidex, pe cuvantul nostru de cercetasi ca nu mai cerem nici o marire de salariu pana in 2010'. Si odata cu aceste vorbe, Mittal si-a adus imediat aminte ca mai are niste bani in ciorapelu' aruncat in cada, la spalat, si uite asa au semnat toti bizonii de la Sidex un contract de munca colectiv prin care sunt de acord 100% sa nu mai ceara nici un ban in plus pana in 2010. Dragi idioti angajati la Sidex, voi cat de idioti puteti fi ?! Adica cat ?? Nu va dati seama ca ati fost dusi de nas in cel mai oribil hal ? De unde a gasit Mittal asta al vostru banii sa va plateasca imediat dupa ce ati spus voi ca nu va mai trebuie mariri in veci vecilor ? Cat de idioti puteti fi sa nu vedeti ca asta a fost o speculatie nenorocita, un bluf de zilele mari ca sa va puna cu botul pe labe sa nu mai cereti de o savarina in plus pe luna ?!
Drept urmare, baietii destepti castiga, bizonii pierd. Asa a fost si va fi mereu. Si nu as numi asta criza. As numi-o simplu: PROSTIE !
Criza asta am declansat-o noi, pentru ca suntem niste paranoici care ne hranim delirul clinic cu propriile noastre halucinatii. E de ajuns ca unu' sa strige 'incepe al 3-lea razboi mondial !!!' pentru ca razboiul sa inceapa cu adevarat.
Mi-e sila de OTV-isme din astea de 2 lei.
Si pe buna dreptate: NE MERITAM SOARTA !
Cat despre mine, chiar vrei sa stii care e atitudinea cu care intampin 'criza' asta de rinichi ? Pai nu-ti ramane decat sa dai un play pe audio file-ul de mai jos...

pentru cine...

De cand ma stiu ma plictisesc de orice foarte repede. De locuri, de oameni, de glume, de dezamagiri, de tot si de toate. Poate asta e felul meu de a fi sau poate e o replica a sistemului meu de autoconservare. Cu toate astea, cine are timp sa stea sa mai analizeze.
Cand ma plictisesc plec. Plec pentru ca m-am plictisit. Sau poate plictiseala e doar o 'traducere' a temerilor ca altul sa nu plece inaintea mea. E mai greu pentru cel care ramane. Cel care pleaca nu are timp sa isi aminteasca, pentru ca trebuie sa descopere noul loc unde a ajuns, sa se adapteze. Cel care ramane simte o lipsa. Ceva ce a fost si acum nu mai e. E un gol pe care cel care ramane il percepe sub diverse forme. Forme mai putin placute, evident.
Poate de aia am ales sa plec. Si poate asa voi proceda intotdeauna.
Sunt foarte putine lucruri care ma fac sa raman intr-un loc. Lucrurile astea imi omoara plictiseala, sau poate imi omoara frica. Sau cine draq mai stie ce imi fac lucrurile astea.
Ascult obsesiv melodia pe care am si pus-o la inceputul postului. Acasa, in masina, la servici.
Si intotdeauna vine momentul in care cei pe care i-ai parasit iti bat in geam. Si iti aduci aminte ca ai plecat. Nici nu ai apucat sa iti dai seama ca ai facut-o. Si in fiecare bataie de geam iti mai aduci aminte de cate o chestie.
Esti prins intr-un ritm infernal. Esti in focuri. Timpul nici nu mai stii cand trece.
Prima oara cand te uiti la ceas in timpul zilei e deja ora 16:00. Si poate in momentul ala te gandesti care e urmatoarea destinatie. Sau, mai bine zis, mai exista vreo destinatie ? Poate, intr-un final, ai ajuns in locul in care vei reusi sa stai.
Exact ca in diminetile in care 'vrei sa mai ramai la o cafea... dar te duci'.
Lumea viseaza schimbari, oamenii vor schimbari, dar pana si schimbarea e o stare. Si este foarte greu de perceput. Este atat de greu pentru ca oamenii nu mai au timp sa se opreasca din fuga si sa o priveasca. Sau poate lipsa timpului este doar o scuza, ca de obicei.
Melodia asta e dedicata tuturor celor care au ramas, cand ar fi putut sa plece.