... cand lucrurile se schimba...

Ieri am avut o discutie cu o prietena, lejer trista ( prietena, nu discutia ), referitoare la schimbari. La schimbari, in general, fie ca este vorba de schimbarea locuintei, schimbarea sosetelor, schimbarea locului de munca, schimbarea fizionomiei, schimbarea la fata etc.
Cum percepem schimbarea sau mai degraba cate etape trebuie sa parcurgem de la starea 0 la starea 1, cum ne simtim in fiecare din aceasta etapa.
Chiar daca schimbarea este perceputa inspre bine sau inspre rau, traiesti acea senzatie foarte asemanatoare primei intalniri: fluturasii, urmati indeaproape de vise si echidistant de frica stangace de necunoscut. Ne place sa visam, iubim starea asta.
Emotii, presupuneri, ganduri, idei, ezitare, foame de nou, sperante, ambitie, demnitate, frica, curaj. Iubim avalansa asta de trairi care ne ofera acea incertitudine care, paradoxal, ne da viata, forta. Sunt putine momente intense care te fac sa simti ca traiesti, ca renasti.
Cam din aceleasi motive pentru care nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti si pentru ca oamenii te iubesc pentru ceea ce ai si nu te urasc pentru ceea ce iti lipseste, pentru ca vrei sa schimbi tot, pentru ca esti in schimbare si pentru ca visezi.
Momentul schimbarii este momentul in care te uiti in urma cu gandul la ce va urma. Si eu personal iubesc acest lucru.
Pentru tot ce a fost si pentru tot ce va urma, ma bucur de clipa pe care o traiesc acum.

This is life !



P.S.: scuze pt prima incercare a videoclipului... cand am postat mergea... oricum acum merge ca am schimbat 'sursa' ;)
P.S.2: ... si asta e pentru cine se stie: astept sa stam mai multi filozofi la un shpritz de discutie ;)