si totusi ati uitat... statistica...

Motto: "Cand moare un om este o tragedie, cand mor milioane este o statistica" (Josif Visarionovic Stalin)

In timpul unei discutii recente cu un bun amic din ciclul 'filozofie din locul cu verdeata', am atins un subiect pe atat de interesant, pe atat de discutat: manipulare si control.

Contextul dat era foarte simplu: tendinta corporatiilor (prin 'corporatie' definind acea entitate uriasa, cu un 'varf' ierarhic, varf care are ca scop controlul absolut asupra 'layer'-elor inferioare, pana la cel mai pricajit executant din mai sus numita forma de organizare).

Discutia a pornit banal cu ideile frecvent aruncate 'pe piata', printre care: o sa ne puna camere ca sa vada si ce culoare a avut pipiul pe care l-am lasat la baie, pasaportul biometric este primul semn al anihilarii totale a individualitatii si libertatii etc etc etc.

Cum spunea un alt bun amic, "povestea intr-adevar e alta"...
Si anume: de ce ar vrea o entitate gigantica control total (lucru ca ar presupune costuri URIASE!!!) cand isi poate rezolva nevoile MULT MAI SIMPLU apeland la batrana statistica ?

Si acum e momentul sa-mi dezvolt ideea: plecand de la premiza ca toti suntem oameni, avem un set de 'reguli' de la care nu ne putem abate prin definitie, prin simpla noastra constructie. Acest set de reguli, cunoscut de multi dintre noi ca si 'natura umana', guverneaza ABSOLUT orice om de pe aceasta planeta (exceptie fac oamenii cu anumite boli psihice care, intr-adevar, fac exceptie de la regula).

'Nu e o fundatie buna a teoriei! Totusi nu suntem toti la fel, suntem unici in felul nostru' o sa fie urmatorul vostru gand. Si cu siguranta aveti dreptate... si statistica spune exact acelasi lucru.

Prin prisma mai multor criterii (identificate si definite de oameni de specialitate, care stiu aceste lucruri legate de sociologie si psihologie MUUUULT mai bine decat le stiu eu) pot imparti oamenii in diverse grupuri (exemplu: in functie de temperament, in functie de IQ, etc.). In momentul in care poti fi identificat ca membru al unui grup (simplu sau complex) problema 'controlului prin previziune' se reduce doar la marja de siguranta (invers proportionala cu acuratetea si complexitatea criteriilor alese).

Cu alte cuvinte, daca o corporatie ar avea acest 'profil' al angajatilor ar fi capabila sa stie al 7-lea pas pe care il va face angajatul X peste 2 ani cu o marja de eroare de maxim 5%(evident, marja de eroare este afectat de momentul care intra in calcul sub un raport dat), ar pune problema in felul urmator: eu pot sti in masura de 95% ce vor face angajatii mei in urmatorii 2 ani (exemplul este teoretic, fara o baza reala - este tratat mai 'brutal'/'hiperbolic' tocmai pentru a evidentia aceste aspecte).
Cat m-ar costa ca in loc de 95% (si 60% e un procent enorm in acest caz) siguranta sa urc pana la 99,(9)% ? Raspunsul este sec: Enorm!

Ganditi-va cate camere de supraveghere, server-e, retelistica, cat personal angajat pentru monitorizare (care si el personalul trebuie monitorizat), pentru raportare, pentru analiza, pentru strategie, pentru tactica, cate resurse ar trebui implicate pentru ce ? Pentru 4%-20% ?

Intr-adevar 95% nu reprezinta 100%, dar, ca si rentabilitate, statistica satisface aceasta nevoie de control mai mult decat impecabil.

Totusi, multa lume se sperie de acest 'control total' gandind ca 'o sa stie toti cum mi-o trag' sau 'o sa stie toata lumea ce vorbesc eu la telefon' sau 'pe cine injur', 'o sa imi citeasca gandurile' etc.
Chiar credeti ca cine vrea controlul se intereseaza catusi de putin preferintele voastre sexuale ? Sau de faptul ca poate chiar ii injurati ? Dati-mi voie sa va spulber aceste narcisisme gratuite: va flatati ingrijorator de tare!

Oamenilor care vor controlul le pasa de, de exemplu: care este probabilitatea ca un om care pleaca de la mine din fabrica sa revina la mine MUUUULT mai instruit si cu o experienta pentru care eu (in acest timp, cat nu mai e angajatul meu) nu platesc ABSOLUT NIMIC? Si raspunsul vine iarasi din statistica: 75% cu marja de eroare de 5%. Daca ati fi 'patron', aceasta progonza nu ar fi suficienta ? Eu cred ca ar fi mai mult decat ati putea cere.

Toate lucrurile care te definesc si care te fac unic, te si 'catalogheaza' si te arunca intr-un grup care functioneaza dupa 'parametrii' identificati, definiti si calculati.

Nimeni nu mai are nevoie de un plus de 5%-15% cand are raspunsurile, chiar si un pic incerte asa cum sunt oferite de statistica.

Controlul total nu exista si nici nu este o masura eficienta pentru Ei.

Controlul exista si se intampla chiar si in acest moment. Si nu implica camere de supraveghere si nici costuri astronomice. Controlul porneste de la ipoteza simpla ca suntem oameni, depinde de calitatea unor servicii de consultanta socioligica si psihologica, si de o statistica 'rigida' si 'rece'. Asta este controlul.

Restul nu poate fi decat tacere... si, bineinteles, la latitudinea dumneavoastra...

intai de toate a fost lenea...

Din ciclul 'am 3 luni sa termin o munca ce presupune 6 ani... ce naiba fac 2 luni in timpul asta ?!' si cum lumea se indreapta cu pasi mici dar siguri spre 'Idiocracy' - filmul documentar, ca sigur nu e comedie - haideti sa haidem intr-o incursiune in necunoscutul care salasluieste la mansarda corpului nostru.

Orice problema posibila de pe lumea asta poate fi rezolvata in 2 moduri: printr-o solutie muncitoreasca ("noi muncim, nu gandim", "de munca nu ne e frica ca stim sa ne ferim la timp", etc.) sau printr-o solutie inteligenta (cunoscuta si sub numele de 'eleganta' prin anumite regiuni ale minunatei noastre republici).

Inteligenta s-a nascut din lene. Spre exemplu, de cate ori ati mai adunat numarul 3 de 4 ori pe foaie dupa ce ati descoperit tabla inmultirii? Imi este absolut clar ca omul care s-a gandit prima oara la inventia asta (tabla inmultirii) era un om rapus de lene. Totusi solutia ramane inteligenta (a gasit pattern-ul, a construit algortimul, etc.).

Solutia inteligenta se poate traduce prin: 'mi-e asa lene sa pun mana sa muncesc 10 zile la asta... cum as putea face sa termin mai repede, asa, in vro' 2 zile ca sa fac dupa aia ce imi place?'.

Daca 'ceea ce imi place' sa fac 'dupa aia' este in acelasi domeniu cu 'cele 10 zile de munca' se numeste pasiune.

Daca ceea 'ce imi place' e total pe langa domeniul in care trebuie sa prestez acele '10 zile' atunci se numeste sictir.

Lenea combinata cu pasiunea naste Einstein-i. Sictirul combinat cu lene, in schimb, naste romani.

Pasiunea intervine in momentul in care ai o cutie cu bomboane si, normal, nu vrei sa o 'rezolvi' cat mai repede. Ai vrea, din contra, sa tina cat mai mult. Acesta este, de exemplu, momentul in care, indiferent de lenea care te defineste, vei alege de fiecare data solutia muncitoreasca. Nu te vei gandi niciodata cum sa 'dai factor comun' la bomboane, cum sa le 'imparti', cum sa bagi de-o derivata/integrala cu ele ca sa rezolvi mai repede treaba, ci vei aborda problema apeland la solutia muncitoreasca: una cate una, una cate una, una cate una...

Lenea nu intervine in timpul consumului de bomboane, ci in momentul in care vei vrea sa deschizi celofanul care inveleste aceasta cutie cu un minim de efort intr-un timp cat mai scurt. In acel moment, lenea (cat si graba, de la un caz la altul - in functie de pofta) te vor impinge sa cauti punctul din care celofanul se va rupe cel mai usor, vei 'calcula' cum poti aplica o tensiune optima cu degetul pentru a-l rupe etc.

Cum inteligenta si genialitatea joaca in ligi diferite, te-ai fi putut uita pe margine ca sa vezi banda de care ai fi putut trage ca sa se desfaca instant... genii sunt din ce in ce mai putine si nici inteligenta nu e perfecta... totusi producatorii au gandit sistemul din pasiune pentru lenea ta...

De-a lungul timpului, lenea a ajutat inteligenta sa evolueaze. Primul copil nascut din tata-lene si mama-inteligenta a fost 'flexibilitatea'. Flexibilitatea se poate traduce prin: 'acum am dres-o eu in 2 zile in loc de 10, dar daca in 5 luni ma pune asta sa revin sa mai bag carbuni inca vreo 15 zile ?!'. Flexibilitatea este de fapt lenea viitorului, asa cum inteligenta este lenea prezentului.

Dupa ce lenea a rezolvat si problema potentialelor pericole din viitor, a fost deranjata de posibilele 'scapari' ale inteligentei din trecut, si inevitabil s-a pus pe facut copii cu aceasta din urma. Dupa 9 luni a aparut 'modularizarea' (copilul rau al familiei, inhaitat cu niste copii din vecini, fratii risc, in special cu mezinul familiei 'cum-putem-sa-facem-un-lucru-care-merge-bine-sa-nu-mai-mearga-deloc'). Modularizarea se poate traduce prin: 'hai sa-mi bag.. m-a prins asta ca am facut praf o parte din ce am lucrat in cele 2 zile... acum trebuie sa o iau de la inceput ?!'. Modularizarea va deviza pe componente lucrul facut, astfel ca, o componenta care a inceput sa 'tuseasca' este, practic, deja izolata si se rezolva rapid cu 2 aspirine, 1 nurofen si 3 ciocane bine plasate. Si in acest caz, lenea a fortat inteligenta sa gaseasca modul in care o treaba de 10 zile se poate reduce la 2.

Daca in cazul inteligentei diferenta intre succes si esec este data de balanta pasiune/sictir, in cazul solutiei muncitoresti putem vorbi despre disciplina si... iarasi, sictir...

Si asa cum stim, 'muncitorismul' (ca forma de constiinta profesionala) combinat cu disciplina naste nemti, iar 'muncitorismul' si sictirul nu se vor regasi niciodata, prin definitie, in aceeasi fraza/propozitie.

Ca un exercitiu de imaginatie, pune un neamt sa dea 10 ciocane pe o tabla in punctul X la un interval de 5 secunde, si in 50 de secunde vei fi intrebat 'si acum ce fac?'. Pune un roman sa faca acelasi lucru si dupa 2 secunde vei fi intrebat 'hai sa-mi bag.. sefule, dar doar de 2 ori nu e bine ?! uite ca merge si asa, ce naiba'.

De cele mai multe ori, omul lenes, inzestrat cu o capacitate de gandire la un nivel decent, munceste 2 zile si 8 simuleaza.

Tu cum ai sta cu timpul daca te-as invita maine la o bere, pe la un doispe' dupa-amiaza ?

cei ce fac lucrurile sa se intample...

Printre cele 165 342 sedinte, 2 343 252 workshop-uri, printre cele 180 de conversatii inutile si printre cele 200 de discutii fara sens si fara rezultate exista acei putini oameni care fac lucrurile sa se intample.

Printre cele 1 437 excel-uri, 23 de rapoarte zilnice despre ce se poate face si printre cele 9 432 de compromisuri si de promisiuni se gasesc si cele 2, sau poate 3 ( in cazuri fericite ) de lucruri care se intampla... si in spatele lor stau oamenii care le fac sa se intample.

Pentru acele nopti nedormite, si pentru cele mai multe care vor veni...

Si inca o data, 'vrei sa ramai la o cafea dar te duci'... Sindromul Stockholm reloaded... Ajunge sa iti placa...

O realitate frumoasa, dar grea...

Asta e pentru cei care fac lucrurile sa se intample.

Sunt prins intr-un proiect nici usor, nici greu... Sunt prins in ceva frumos, un ceva ce imi place... Ma consuma, ma roade, ma distruge, imi da satisfactii, ma reconstruieste, ma face mai puternic, ma darama, ma reasambleaza din nou, imi demonstreaza...

Vreau sa fiu unul din aceia care fac lucrurile sa se intample !

Enjoy the ride...

Astazi a fost una din zilele acelea in care baza pe care dezvolti o teorie sufera o prabusire datorata unui cutremur de 13,5 pe scara Richter. Sistemul de valori se schimba intr-o secunda.

Ciudat este modul in care acest cutremur a indreptat lucrurile intr-o directie extrem de pozitiva.

Nu sunt obisnuit ca lucrurile sa inceapa sa se lumineze, sunt mai degraba obisnuit ca lucrurile sa tinda din rau in mai rau, si tot asa.

Insa, vorba unei prietene foarte apropiate, 'astazi nu e asa... poate maine... astazi e pentru mine...'

Atat pe plan profesional cat si personal ( dpdv concepte, teorii, idei etc ) a fost una din Acele zile. Lucrurile s-au schimbat intr-o secunda. In bine.

Si pe aceasta cale am sa imi asum o erata. Intr-un dialog purtat chiar ieri, in care incercam sa conving interlocutorul meu obisnuit in discutii filozofice ca toate lucrurile au in spate un rationament 100% logic, ca o amintire este ca o poza ( creata dupa un proces extrem de logic ), am gresit. Si recunosc asta alb pe negru ( sau alb pe verde, depinde de template-ul blog-ului ). Nu e asa... m-am inselat. Sunt lucruri total ilogice, total irationale a caror explicatii nu le vei gasi, probabil, niciodata si care isi fac simtita prezenta. Pentru ca aceste stari, emotii, sentimente, complexe de factori total ilogici ne deosebesc, intr-adevar de roboti, de un program.

Asta traiesc si eu in acest moment. Si scriu aceste randuri prin prisma evenimentelor ce s-au petrecut astazi.

Astazi am mai fixat un 'reper' pe care l-am impartasit cu voi direct de le inceputul post-ului.

Stop chasing shadows, enjoy the ride !

Astazi, la bere, cineva a spus un lucru pe atat de simplu, pe atat de tare: 'in 2 e mai simplu...'. Intr-adevar, e mult mai simplu. Enjoy the ride then ! Fara prejudecati, fara constrangeri, fara norme, pur si simplu 'bucura-te de drum'. Si asta e un lucru superb, mai ales cand lucrurile ies exact asa cum vrei tu sa iasa.

Inca un motiv pentru care ii respect atat pe cei care au ales sa se 'bucure de drum' impreuna cu altcineva, cat si pe cei care au decis sa se 'bucure de drum' solitari. Respect !

P.S.: Felicitari Tircu ! Intr-un final s-a intamplat ! ;) Succes !

influente vs. turbulente

Din spatele celor 1 453 267,37 de task-uri si a proiectului de gen 'Nothing Works', m-am gandit sa va mai trag un post ( primul dupa 180 de ani ).

Ceea ce mi se intampla in acest moment de liniste este o stare de meditatie asupra ceea ce a fost, ce este si asupra a 'Doamne-fereste-ce-o-mai-fi'.

Si cum ma delectam cu o doza de Timisoreana am realizat ca reprezint suma tuturor lucrurilor care m-au influentat pana acum. Stilul meu, personalitatea mea nu este nimic altceva decat o suma a unor influente.

Drept urmare, conform metodologiei corporatiste cu care am fost indopato-indoctrinat timp de 7 ani ( numai lucrurile sfinte au legatura cu cifra 7 - vezi croissant-ul 7 days ), am trecut repede la prima etapa dintr-un lung si complicat proces: INVENTARIEREA LUCRURILOR CARE M-AU INFLUENTAT IN VIATA.

Tot conform metodologiei corporatiste, le voi insira in continuare fara nici un fel ordine logica/cronologica/etc-ica: Prodigy, Jack Daniels, H ( ;;) ), Mortal Kombat, God of War, Saw, Playboy, Timisoreana, Chemical Brothers, Marylin Manson, Sex Pistols, Long Way Around, Trainspotting, Session 9, Madagascar,ketch-up & chilli, pepperoni, X-Files, Twilight Zone, Voodoo ( cainele meu :D ), maica-mea, bunicu' a.k.a Papa Klox a.k.a Puiu Calinescu, vulturii, leii, gheparzii, scorpionii, furnicile, chameleonii, Lacrima lu' Ovidiu, pizza, Big Tasty, fisticu', conversatiile la tigara de dupa, A Beautiful Mind, Mothman Prophecies, discutiile de shpritz, caldura ( urasc frigul !!! ) , Product Lifecycle Management, Robocop, Terminator, Final Fight, Vanilla Sky, Transporter, Limp Bizkit, Rage against the Machines, Antiloop, Roni Size, Zana Maselutza, Lepriconii, muntele, Click, Testoasele Ninja, Saber Raider ( la care sincer m-as uita si acum cu cea mai mare placere din lume ), Aventurierii spatiului ( cel mai genial desen animat EVER !!!! ), fete/femei cu care am interactionat, Lothar Mattheus, Dinamo, Fotbal, Snooker, O'Sullivan, Steve Davis, Bubble Bobble, God of War, Undying, Stephen King, Clive Barker, Cavalerii Teutoni, Ju-Jitsu, Ninja, Enemy at the Gates, Grasele ( catelele din spatele blocului ), Ford, Sepultura, Jenga, Domino, Biliard, Basket, Courage - The Cowardly dog, Parazitii, Mike Oldfield, Florin Chilian, Genesis, Crystal Method, Phil Collins, Sparks, Way Out West, Autechre, Aphex Twin, Aleksi Virta, Michael Jackson, Hooverphonic, Rammstein, nuca de cocos, portocalele, culoarea blue-petrol, Indiana Jones, Buddhism-ul, Yin-Yang, Puricele ( piesa de teatru ), Slovacia, etc.

Ideea e ca sunt atat de multe incat nu poti face inventarul. Probabil, corporatiile ar da gres si ele la capitolul asta.

Insa, cu siguranta, am ajuns ce am ajuns datorita tuturor acestor chestii. Sunt format dintr-o gramada de mici particule, fiecare particula fiind din cele enumerate mai sus ( si cele pe care nu le-am enumerat ).

Din Mortal Kombat imi aduca aminte ca eram fascinat de un personaj: Scorpion. Si cred ca stilul meu de viata a ajuns influentat de povestea lui, de personalitatea lui etc.

Ce ciudat !! Suntem influentati de modelele pe care le alegem.

Si, intr-adevar, sunt genul de om 'FIGHT !!! TEST YOUR MIGHT !!!' si 'ENEMIES: x, y, z --- ALLIES: None', exact ca si Scorpion. A dracu' chestie !!!

Si uite asa s-a mai dus o revelatie...

Voi ce model ati ales sa va defineasca ?
... sau, mai degraba: Ce model v-a ales pe voi sa va defineasca ?

cand nu e aviara, e criza...

din ciclul 'nu face aviara ce face criza' hai sa zic si eu ceva de criza asta de rinichi de care sufera intreg mapamondul.
Pentru mine criza asta nu este altceva decat o psihoza colectiva care a degenerat de ceva vreme intr-o isterie la fel de colectiva, isterie ce a generat niste oportunitati pentru oamenii care au provocat-o si pe care acestia din urma le exploateaza in cel mai nesimtit si pueril stil.
Imi aduc aminte de perioada in care circula zvonul ca romanii, turcii, bulgarii, klingonienii mor pe capete de gripa aviara. Cu toate astea a aprut vaccinul minune. Si cum orice minune e pe bani, o gramada ( deloc neglijabila ) de spasmofilitici care au scos din buzunare o alta gramada ( iarasi deloc neglijabila ) pentru a-si gasi salvarea, s-a dovedit de fapt ca gripa aviara e de cand lumea, taranii nostri romani sunt foarte familiarizati cu fenomenul si ca s-a facut tam-tam absolut degeaba. Degeaba pe dracu, pentru ca vanzarile de carne de pui au scazut dramatic in perioada cu pricina lasand loc la castiguri impresionante furnizorilor de carne de vita/porc/peste ( ca vorba aia, ceva tot trebuie sa bagi in gura si inlocuitori se gasesc intotdeauna - noroc ca nu m-au intrebat pe mine ca le spuneam ce sa bage in gura ca sa fie iertati de pacate ). Pe de alta parte, vaccinul minune s-a dovedit a nu fi altceva decat un fel de apa plata cu lamaie ca, deh, e la moda prin Dorobanti. Drept urmare baietii destepti au scos bani buni din prostia multor bizoni.
Nu e nici primul exemplu din istorie si, cu siguranta, nu o sa fie nici ultimul. Partea mai nasoala e ca oamenii nu invata nimic din asta. Niciodata !!!
Acum, la moda e criza. Insa nimeni nu a observat ca inainte ca primul baiat destept sa strige disperat 'Ne loveste criza !!!' nu era nici o criza. Normal ca nu era nici o criza, pentru ca aceasta criza a fost declansata chiar de cel care a strigat ca ne loveste criza. Asta a fost inceputul.
Criza o facem noi. Cum ? Nimic mai simplu. Idiotii dau afara oameni de frica ca o sa ii loveasca criza si nu o mai poata plati apa calda la baie, sa reduca costurile, sa nu mai consume atat de mult ca sa poata pune bani la ciorapi sa aiba cand o sa inceapa criza. Bineinteles ca oamenii dati afara sunt echivalentul unei flegme date cu putere in echilibrul social ( si asa facut praf de alti factori ). Si tot asa, n crizam patetic intr-un lant al slabiciunilor demn de mila.
Tocmai am auzit o stire: cica Mittal vroia sa dea afara nu stiu cati muncitori de la Sidex din cauza crizei, ca vezi doamne au scazut comenzile si ca nu mai are bani sa ii plateasca. Dupa vreo 2 zile, muncitorii disponibilizati si cu un morcov adanc infipt in cur au inceput sa boceasca: 'Haide, nenea Mittal, ca nu mai facem... Uite daca ne mai lasi sa ne jucam aici pe la Sidex, pe cuvantul nostru de cercetasi ca nu mai cerem nici o marire de salariu pana in 2010'. Si odata cu aceste vorbe, Mittal si-a adus imediat aminte ca mai are niste bani in ciorapelu' aruncat in cada, la spalat, si uite asa au semnat toti bizonii de la Sidex un contract de munca colectiv prin care sunt de acord 100% sa nu mai ceara nici un ban in plus pana in 2010. Dragi idioti angajati la Sidex, voi cat de idioti puteti fi ?! Adica cat ?? Nu va dati seama ca ati fost dusi de nas in cel mai oribil hal ? De unde a gasit Mittal asta al vostru banii sa va plateasca imediat dupa ce ati spus voi ca nu va mai trebuie mariri in veci vecilor ? Cat de idioti puteti fi sa nu vedeti ca asta a fost o speculatie nenorocita, un bluf de zilele mari ca sa va puna cu botul pe labe sa nu mai cereti de o savarina in plus pe luna ?!
Drept urmare, baietii destepti castiga, bizonii pierd. Asa a fost si va fi mereu. Si nu as numi asta criza. As numi-o simplu: PROSTIE !
Criza asta am declansat-o noi, pentru ca suntem niste paranoici care ne hranim delirul clinic cu propriile noastre halucinatii. E de ajuns ca unu' sa strige 'incepe al 3-lea razboi mondial !!!' pentru ca razboiul sa inceapa cu adevarat.
Mi-e sila de OTV-isme din astea de 2 lei.
Si pe buna dreptate: NE MERITAM SOARTA !
Cat despre mine, chiar vrei sa stii care e atitudinea cu care intampin 'criza' asta de rinichi ? Pai nu-ti ramane decat sa dai un play pe audio file-ul de mai jos...

pentru cine...

De cand ma stiu ma plictisesc de orice foarte repede. De locuri, de oameni, de glume, de dezamagiri, de tot si de toate. Poate asta e felul meu de a fi sau poate e o replica a sistemului meu de autoconservare. Cu toate astea, cine are timp sa stea sa mai analizeze.
Cand ma plictisesc plec. Plec pentru ca m-am plictisit. Sau poate plictiseala e doar o 'traducere' a temerilor ca altul sa nu plece inaintea mea. E mai greu pentru cel care ramane. Cel care pleaca nu are timp sa isi aminteasca, pentru ca trebuie sa descopere noul loc unde a ajuns, sa se adapteze. Cel care ramane simte o lipsa. Ceva ce a fost si acum nu mai e. E un gol pe care cel care ramane il percepe sub diverse forme. Forme mai putin placute, evident.
Poate de aia am ales sa plec. Si poate asa voi proceda intotdeauna.
Sunt foarte putine lucruri care ma fac sa raman intr-un loc. Lucrurile astea imi omoara plictiseala, sau poate imi omoara frica. Sau cine draq mai stie ce imi fac lucrurile astea.
Ascult obsesiv melodia pe care am si pus-o la inceputul postului. Acasa, in masina, la servici.
Si intotdeauna vine momentul in care cei pe care i-ai parasit iti bat in geam. Si iti aduci aminte ca ai plecat. Nici nu ai apucat sa iti dai seama ca ai facut-o. Si in fiecare bataie de geam iti mai aduci aminte de cate o chestie.
Esti prins intr-un ritm infernal. Esti in focuri. Timpul nici nu mai stii cand trece.
Prima oara cand te uiti la ceas in timpul zilei e deja ora 16:00. Si poate in momentul ala te gandesti care e urmatoarea destinatie. Sau, mai bine zis, mai exista vreo destinatie ? Poate, intr-un final, ai ajuns in locul in care vei reusi sa stai.
Exact ca in diminetile in care 'vrei sa mai ramai la o cafea... dar te duci'.
Lumea viseaza schimbari, oamenii vor schimbari, dar pana si schimbarea e o stare. Si este foarte greu de perceput. Este atat de greu pentru ca oamenii nu mai au timp sa se opreasca din fuga si sa o priveasca. Sau poate lipsa timpului este doar o scuza, ca de obicei.
Melodia asta e dedicata tuturor celor care au ramas, cand ar fi putut sa plece.