cand nu e aviara, e criza...

din ciclul 'nu face aviara ce face criza' hai sa zic si eu ceva de criza asta de rinichi de care sufera intreg mapamondul.
Pentru mine criza asta nu este altceva decat o psihoza colectiva care a degenerat de ceva vreme intr-o isterie la fel de colectiva, isterie ce a generat niste oportunitati pentru oamenii care au provocat-o si pe care acestia din urma le exploateaza in cel mai nesimtit si pueril stil.
Imi aduc aminte de perioada in care circula zvonul ca romanii, turcii, bulgarii, klingonienii mor pe capete de gripa aviara. Cu toate astea a aprut vaccinul minune. Si cum orice minune e pe bani, o gramada ( deloc neglijabila ) de spasmofilitici care au scos din buzunare o alta gramada ( iarasi deloc neglijabila ) pentru a-si gasi salvarea, s-a dovedit de fapt ca gripa aviara e de cand lumea, taranii nostri romani sunt foarte familiarizati cu fenomenul si ca s-a facut tam-tam absolut degeaba. Degeaba pe dracu, pentru ca vanzarile de carne de pui au scazut dramatic in perioada cu pricina lasand loc la castiguri impresionante furnizorilor de carne de vita/porc/peste ( ca vorba aia, ceva tot trebuie sa bagi in gura si inlocuitori se gasesc intotdeauna - noroc ca nu m-au intrebat pe mine ca le spuneam ce sa bage in gura ca sa fie iertati de pacate ). Pe de alta parte, vaccinul minune s-a dovedit a nu fi altceva decat un fel de apa plata cu lamaie ca, deh, e la moda prin Dorobanti. Drept urmare baietii destepti au scos bani buni din prostia multor bizoni.
Nu e nici primul exemplu din istorie si, cu siguranta, nu o sa fie nici ultimul. Partea mai nasoala e ca oamenii nu invata nimic din asta. Niciodata !!!
Acum, la moda e criza. Insa nimeni nu a observat ca inainte ca primul baiat destept sa strige disperat 'Ne loveste criza !!!' nu era nici o criza. Normal ca nu era nici o criza, pentru ca aceasta criza a fost declansata chiar de cel care a strigat ca ne loveste criza. Asta a fost inceputul.
Criza o facem noi. Cum ? Nimic mai simplu. Idiotii dau afara oameni de frica ca o sa ii loveasca criza si nu o mai poata plati apa calda la baie, sa reduca costurile, sa nu mai consume atat de mult ca sa poata pune bani la ciorapi sa aiba cand o sa inceapa criza. Bineinteles ca oamenii dati afara sunt echivalentul unei flegme date cu putere in echilibrul social ( si asa facut praf de alti factori ). Si tot asa, n crizam patetic intr-un lant al slabiciunilor demn de mila.
Tocmai am auzit o stire: cica Mittal vroia sa dea afara nu stiu cati muncitori de la Sidex din cauza crizei, ca vezi doamne au scazut comenzile si ca nu mai are bani sa ii plateasca. Dupa vreo 2 zile, muncitorii disponibilizati si cu un morcov adanc infipt in cur au inceput sa boceasca: 'Haide, nenea Mittal, ca nu mai facem... Uite daca ne mai lasi sa ne jucam aici pe la Sidex, pe cuvantul nostru de cercetasi ca nu mai cerem nici o marire de salariu pana in 2010'. Si odata cu aceste vorbe, Mittal si-a adus imediat aminte ca mai are niste bani in ciorapelu' aruncat in cada, la spalat, si uite asa au semnat toti bizonii de la Sidex un contract de munca colectiv prin care sunt de acord 100% sa nu mai ceara nici un ban in plus pana in 2010. Dragi idioti angajati la Sidex, voi cat de idioti puteti fi ?! Adica cat ?? Nu va dati seama ca ati fost dusi de nas in cel mai oribil hal ? De unde a gasit Mittal asta al vostru banii sa va plateasca imediat dupa ce ati spus voi ca nu va mai trebuie mariri in veci vecilor ? Cat de idioti puteti fi sa nu vedeti ca asta a fost o speculatie nenorocita, un bluf de zilele mari ca sa va puna cu botul pe labe sa nu mai cereti de o savarina in plus pe luna ?!
Drept urmare, baietii destepti castiga, bizonii pierd. Asa a fost si va fi mereu. Si nu as numi asta criza. As numi-o simplu: PROSTIE !
Criza asta am declansat-o noi, pentru ca suntem niste paranoici care ne hranim delirul clinic cu propriile noastre halucinatii. E de ajuns ca unu' sa strige 'incepe al 3-lea razboi mondial !!!' pentru ca razboiul sa inceapa cu adevarat.
Mi-e sila de OTV-isme din astea de 2 lei.
Si pe buna dreptate: NE MERITAM SOARTA !
Cat despre mine, chiar vrei sa stii care e atitudinea cu care intampin 'criza' asta de rinichi ? Pai nu-ti ramane decat sa dai un play pe audio file-ul de mai jos...

pentru cine...

De cand ma stiu ma plictisesc de orice foarte repede. De locuri, de oameni, de glume, de dezamagiri, de tot si de toate. Poate asta e felul meu de a fi sau poate e o replica a sistemului meu de autoconservare. Cu toate astea, cine are timp sa stea sa mai analizeze.
Cand ma plictisesc plec. Plec pentru ca m-am plictisit. Sau poate plictiseala e doar o 'traducere' a temerilor ca altul sa nu plece inaintea mea. E mai greu pentru cel care ramane. Cel care pleaca nu are timp sa isi aminteasca, pentru ca trebuie sa descopere noul loc unde a ajuns, sa se adapteze. Cel care ramane simte o lipsa. Ceva ce a fost si acum nu mai e. E un gol pe care cel care ramane il percepe sub diverse forme. Forme mai putin placute, evident.
Poate de aia am ales sa plec. Si poate asa voi proceda intotdeauna.
Sunt foarte putine lucruri care ma fac sa raman intr-un loc. Lucrurile astea imi omoara plictiseala, sau poate imi omoara frica. Sau cine draq mai stie ce imi fac lucrurile astea.
Ascult obsesiv melodia pe care am si pus-o la inceputul postului. Acasa, in masina, la servici.
Si intotdeauna vine momentul in care cei pe care i-ai parasit iti bat in geam. Si iti aduci aminte ca ai plecat. Nici nu ai apucat sa iti dai seama ca ai facut-o. Si in fiecare bataie de geam iti mai aduci aminte de cate o chestie.
Esti prins intr-un ritm infernal. Esti in focuri. Timpul nici nu mai stii cand trece.
Prima oara cand te uiti la ceas in timpul zilei e deja ora 16:00. Si poate in momentul ala te gandesti care e urmatoarea destinatie. Sau, mai bine zis, mai exista vreo destinatie ? Poate, intr-un final, ai ajuns in locul in care vei reusi sa stai.
Exact ca in diminetile in care 'vrei sa mai ramai la o cafea... dar te duci'.
Lumea viseaza schimbari, oamenii vor schimbari, dar pana si schimbarea e o stare. Si este foarte greu de perceput. Este atat de greu pentru ca oamenii nu mai au timp sa se opreasca din fuga si sa o priveasca. Sau poate lipsa timpului este doar o scuza, ca de obicei.
Melodia asta e dedicata tuturor celor care au ramas, cand ar fi putut sa plece.

ma faceti sa rad, impotentilor...

Din ciclul 'cred ca sunt prost, dar cand ma uit imprejur prind curaj' si cum deja am decis sa parasesc 'marea familie' corporatista din cauza frustrarilor si lopatarilor care se perinda in 'caminul familial' pe post de 'rude, din pacate, foarte apropiate' ( de gradul 1 chiar, acelasi grad ca si schizofrenia de care sufera ), postez acest 'articol' in cinstea celei de a doua zi de preaviz.

Lucrurile incep sa fie din ce in ce mai minunate.
Dupa 7 ani de 'rudenie', de 'loialitate' am fost rasplatit cu cel mai ieftin sictir la prezentarea demisiei inca de la prima linie manageriala ( asteptam din partea lui si o flegma intre ochi dupa sictirul cu care m-a tratat, in timp ce replica lui cea mai desteapta a fost 'ti-ai ales un moment foarte prost sa iti dai demisia, du-te la HR si las-o acolo' ). Aveti stil, fratilor ! Sunteti perfecti pentru compania asta internationala pe care o confundati cu un aprozar de cartier.

Dupa acest moment memorabil, si dupa cea de a 3-a varianta de demisie acceptata de HR, am fost tras de maneca de o colega, careia vreau sa si multumesc pe aceasta cale, singura care a incercat sa 'resusciteze' in ceasul al 13-lea relatia mea cu aceasta 'familie' a carei zile ( si anume 15 la numar ) au inceput sa fie numarate. Una peste alta, fiind singura persoana care m-a bagat in seama intr-un moment, sa zicem elegant, delicat ( lucru pe care il apreciez si doresc sa multumesc inca o data ), si, totodata, fiind o persoana cu oarecare 'intrari' s-a atras atentia asupra 'cazului' IO intr-o mare si maiestuioasa sedinta. Caci vorba aia, familie mare, oameni putini.
Cum am fost obisnuiti inca din perioada comunismului ( care inca nu a parasit creierele imbacsite ale fostilor 'sefi de sectie', actuali manageri ) oamenii din pozitiile cheie s-au autosesizat. Si s-au autosesizat atat de tare incat m-am trezit eu, un 'ortac' oarecare, muncitor in 'carierele de huila IT', in fata Marelui Shtrumf. Care cum m-a vazut a si inceput sa se jure ca eu astazi primesc cel putin functia de prim-ministru al lumii !!! DA !!! PENTRU CA EU CONTEZ !!! Acum, in ceasul al 13-lea, EU CONTEZ !!! Pentru ca eu sunt dorit aici, in 'familie', sa ne continuam 'relatia' !!! Pentru ca eu am crescut si nu imi mai ajunge 'patutul' meu de lemn cu zdranganele deasupra ca sa dorm mai linistit, in care, din nu stiu exact ce intamplare, nu am fost observat pana acum ( ca de aia e familie, sa stea copilul nesupravegheat, din ciclul 'da-l in mortii ma-sii ca rezista el' ), si ca acum o sa am 'camera' mea mare, cu 'patul' meu, exact asa cum am visat-o eu intotdeauna. Dragii mei 'parinti', sunteti DENATURATI !

Una peste alta, plec eu din biroul celui mai mare om din organizatie, plin de 'sperante' si 'promisiuni', asteptand oferta, imaginea noii mele camere.

Si cum am aflat, ca nici macar un nenorocit de ortac nu sunt, ci sunt mai degraba un fel unealta ( un 'asset' pentru cunoscatori - presupun ca am si un cod de bare in excel-urile lor de cacat, ca sa nu mai spun de amortizare ), una din marile mele rude se trezeste sa spuna in gura mare ( intr-un loc anume ): 'De cand ne ia firma X resursele ?!' ( unde X este firma pe care EU am contactat-o pentru a ma angaja la ei, si careia EU i-am acceptat oferta, nesilit de nimeni si, drept urmare, nici nu poate fi vorba de japca ). Dragi idioti, priviti realitatea in 'ochi' ! Sunteti prea idioti sa nu va pierdeti 'uneltele'.
Drept urmare, in continuare replica mea pentru aceasta mare personalitate a baletului oratoric ( care mi-a si pus betele necesare in 'roate' ca sa nu cumva sa ajung eu in 'camera' promisa ):
Draga javra, sunt sigur ca ai fost informat prin intermediul canalului Radio Romania Actualitati pe care tu, presupun, ca il asculti zilnic, ca regimul comunist s-a cam stins cam pe la sfarsitul anului '89 ( trebuie sa fi auzit de asta, ca a fost taraboi, galagie, scandal, sigur l-ai observat ). Si cum comunismul a fost gresit, in locul lui a venit capitalismul. Capitalismul asta a inlocuit conceptul de repartizari la uzina, constrangerea ( daca ai probleme la intelegerea acestui concept, cauta in DEX ) data de partid, de UTC, de CC al PCR sau alte 'structuri' dragi tie in ceea ce priveste pastrarea neconditionata a locului de munca impus. Capitalismul asta a adus in loc libertatea 'uneltei' ( sau a ortacului, cum iti place mai mult ) de a alege unde se duce, pentru ca piata fortei de munca, da, ai ghicit, e libera, astfel ca 'unealta' se poate misca prin piata asta asa cum vrea ea. Pare greu de crezut, asa-i ?! Nici mie nu mi-a venit sa cred. Drept urmare, EU am cerut altei firme sa ma ia ca sa ma departez de javre ca tine, javro care esti tu javra. Drept urmare, fa tu un efort de imaginatie si iesi putin din randurile 'tineretului comunist' ( pe care clar nu le-ai parasit inca, cu toate ca esti cam tanar sa fii atat de indoctrinat ) si cand ajungi si tu in anul 2008 ( nu te grabi, nu te stresa, cand poti tu... ) poate o sa intelegi ce vreau sa spun ( cu toate ca sunt sceptic ).

Drept urmare, javrelor, ati reusit sa imi ridicati nivelul de scarba la niste cote pe care, nici eu ( care sunt arhicunoscut ca negativist, fatalist, etc ) nu le anticipasem.

Va curge scuipatul din gura de prosti ce sunteti, bufoni imperiali ce sunteti !

In schimb, vreau sa multumesc a mia oara 'securistilor' cu care ma inteleg bine, care inca reusesc sa se pastreze 'umani' printre atatea 'unelte'.

SUCCESURI !

P.S.: Tocmai se derula la TV reclama la Petrom: 'Pentru ca Romania va creste prin bun simt si responsabilitate'... E pur si simplu prea mult pentru un om

cateva cuvinte despre mine...

L-am primit si eu de la Oblio - mi se pare extrem de adevarat chiar daca e scris 'mai la misto' - eu personal ma regasesc :))

Gemeni (22.05-21.06)

Planeta dominantă: Mercur, planeta trăncănelii şi nevricalelor.

Animalul sacru: papagalul

Personalitate: Gemenii sunt isteţi şi foarte adaptabili, cu alte cuvinte nişte oportunişti lipsiţi de scrupule.

Stăpânesc perfect arta comunicării şi pot să te mintă în faţă fără să clipească.

Sunt drăgălăşenia întruchipată când vor să obţină ceva şi de-a dreptul sadici când au chef să se joace cu nervii altora.

Sprinteni şi îndemânatici, dispar când ţi-e lumea mai dragă şi pot face nevăzute diverse obiecte care li se par interesante.

Îşi scot din minţi şefii şi consorţii, dar nici unii nu-i dau afară, din cauză că se pricep să le spună bancuri.

În dragoste, sunt deschişi tuturor posibilităţilor şi ar fi primii care ar subscrie la legalizarea poligamiei.

Cu toate astea, în clipele romantice au tendinţa de a-şi exprima pasiunea uitându-se pe pereţi.

Meseria potrivită: agent de vânzări, scamator, chelner, escroc.

Pizza magică: Calzone.

Medicamentul norocos: gargara.

sa mai aruncam cu cacao in corporatii

Inca un post ca sa imi hranesc delirul clinic. Referitor la posturile mele mai vechi despre corporatii, dati-mi voie sa va plesnesc cu o alta foaie de sinceritate, de data asta prin intermediul unui desen extrem de sugestiv si extrem de adevarat.



P.S.: Multumiri lu' Gyuri pentru desen.

din prea putina speranta...

Din ciclul 'Cum putem reinventa apa calda in asa fel incat sa para ceva nou', astazi am avut o re-revelatie... din nou.

Citeam blogul lui Huidu si anume post-ul intitulat 'Teoria ipocriziei' si am ajuns la concluzia ca si eu, la randul meu, sunt un ipocrit.

Lucrul cel mai grav este acela ca sunt ipocrit in primul rand fata de mine.

Am incercat sa postez un comment la acest articol ( care momentan nu a fost acceptat/refuzat de catre moderator ) prin care mi-am afisat simpatia atat fata de Badea, cat si fata de Cronica. Dar, mare atentie, simpatia mea nu se rezuma la personajele mondene ( la brand-urile lor, la 'ambalajele' Badea, Huidu sau Gainusha ). Am citat din una din melodiile Parazitiilor: 'Nu exista idoli ! Lasati muzica sa vorbeasca'. Si chiar cred in asta. Imi plac ideile, imi plac poantele destepte, imi place umorul, dar nu imi mai plac personajele.

Sunt ipocrit pentru ca neg existenta personajelor care sustin un circ manelistico-penibil, pueril. Insa ascult in continuare ideile si poantele. Si practic fara cei ce se 'razboiesc' aceste idei si poante nu ar exista.

Cu toate astea, acest nor de manele, circ, scandal ieftin nu face nimic decat sa eclipseze valoarea gandurilor si a umorului.

Vanez ideile, vanez glumele... Il filtrez prin sistemul meu de valori. Imi place sa fac asta... pentru ca sunt ipocrit.

Ipocrizia mea naste un razboi. Razboiul pe care l-am declansat vizeaza vanatoarea valorilor printre resturile altor ipocrizii, teribilisme si conflicte inutile.

Pentru ca traim in Romania... si pentru ca valorile adevarate ne ocupa din ce in ce mai putin timp.

Vaya con dios !

P.S.: Si intr-adevar: 'Luptatorul adevarat evita intotdeauna lupta'

P.S.2: mi-a venit un alt vers in cap, apropos de speranta, tot de la Parazitii ( un album mai vechi ): 'Intre droguri, alcool, sictir si ignoranta / Atarna prea usor in balanta un cuvant numit Speranta' - Parazitii - 'Nu ma schimbi' ( 'Nici o problema' )

P.S.3: Si cred ca totusi se potriveste... da un play mai jos

management... sau agrementul onanismului

Un scurt post conceput la un shpritz cu Georgiana si cu Grasoo. Dupa indelungi discutii aprinse, am reusit sa elaboram definitia cea mai buna a managementului ( sau cum este perceput el in Romanica ).

DEFINITIE: Managerul este acel om care se autosatisface cu mana dreapta in timp ce contempleaza admirativ excel-ul cu o singura linie si cu o singura coloana in care se afla cifra 9 colorata cu verde, timp in care cu mana stanga arunca cu mingea anti-stress de cauciuc in paravanul ce desparte biroul lui de biroul vecinului de open-space din fata sa.

... caci vorba aia: laba-i sanatoasa, excel-ul aduce acea mireasma de tehnologie si de modern, iar mingea anti-stress este o simpla chestie de imagine.

Asa sa-i ajute Dzeu ! Amin !